Jurisprudență și legislație, explicate pe scurt.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, în interpretarea art. 95 alin. (1¹) din Legea nr. 76/2002 şi a art. 59 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 174/2002, încheierea convenţiei dintre angajator şi agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, prevăzută în Anexa nr. 19 la norme, nu este condiţionată de existenţa sumelor aprobate cu această destinaţie în bugetul asigurărilor pentru şomaj. Dezlegarea este obligatorie pentru instanţe.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că dreptul persoanei impozabile de a reporta soldul sumei negative a TVA în decontul aferent perioadelor fiscale ulterioare nu este prescriptibil. Dezlegarea priveşte art. 147³ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 şi art. 303 alin. (7) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în cazul acordării unor despăgubiri materiale şi/sau morale pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin săvârşirea unei fapte ilicite – indiferent dacă fapta este sau nu prevăzută ca infracţiune – data de la care curge dobânda legală penalizatoare aferentă despăgubirilor este data producerii prejudiciului. Interpretarea vizează art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 1381, art. 1385, art. 1386, art. 1523 alin. (2) lit. e) şi art. 1535 alin. (1) C. civ., precum şi cu art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că litigiile având ca obiect restituirea sumelor reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate reţinute din pensii, formulate în contradictoriu cu casa teritorială de pensii, revin tribunalului – secţia sau completul specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. Dezlegarea priveşte art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 129 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că părțile au obligația de a-și face cunoscute pretențiile reciproc și în timp util (art. 14 și art. 15 C. proc. civ.), iar instanța nu se poate pronunţa decât asupra cererilor şi înscrisurilor depuse la dosar înainte de închiderea dezbaterilor şi rămânerea în pronunţare, cereri discutate cu respectarea principiilor oralităţii şi contradictorialităţii.

O cerere trimisă pe e-mail de o parte în ziua termenului de judecată și care nu ajunge la completul de judecată înainte de încheierea dezbaterilor este o cerere tardivă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că se impune anularea recursului în cazul în care cererea de recurs este copie fidelă a cererii de chemare în judecată, aspecte analizate de prima instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că – în cazul acțiunilor având ca obiect suplinire acord parental pentru emitere pașaport și deplasare în străinătate a minorilor – competența instanței de tutelă și familie se stabilește prin raportare la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, adică a minorului, conform dispozițiilor art. 114 alin. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că pentru ca înregistrarea unei convorbiri cu telefonul mobil să constituie mijloc de probă (conform art. 139 alin. 3 C. proc. pen.) este necesar ca persoana care efectuează înregistrarea să fie parte activă a conversaţiei, nu doar un observator, fiind instituită o prezumție simplă că mijlocul de probă este unul admisibil.